„Comandantul”

Primul copil (din cei 3) al unei familii de țărani din comuna Piscu Vechi, județul Dolj, Morariu Pătru s-a născut la 12 mai 1936. A urmat cinci clase primare la școala din comună (1943-1948), apoi a lucrat la Sfatul Popular (primăria) din Piscu Vechi (1949-1952), ca telefonist și dactilograf. A absolvit clasele a VI-a și a VII-a la Școala din Ghidici (comuna învecinată), curs fără frecvență. În 1950 a intrat în Uniunea Tineretului Muncitor (UTM).

În 1952 s-a angajat secretar-dactilograf la Comitetul Raional PMR Calafat și a continuat școala, absolvind clasa a VIII-a la liceul din localitate (curs fără frecvență). În august 1953 s-a transferat la redacția ziarului „Înainte”, organ al comitetului regional de partid Craiova, unde, din 1954, a fost redactor la secția Scrisori și Corespondență, apoi la secția Construcția de Stat. În 1955 a absolvit studiile liceale (Școala Medie nr. 2 „Frații Buzești” din Craiova, secția serală).

În decembrie 1957 a devenit membru al P.M.R. A fost amânat de la serviciul militar, din motive medicale.

În septembrie 1958 a dat examen de admitere la Facultatea de Științe Juridice din Iași. Deși era deja membru de partid, colegii l-au ales în Comitetul U.T.M. pe an și pe facultate, ocupându-se de munca cultural-educativă și de problemele educației comuniste. A fost un student foarte bun la învățătură. Înainte de terminarea facultății, profesorii se deciseseră să-i propună să rămână asistent universitar, însă recrutorii Securității l-au convins că va avea o carieră mai promițătoare în Ministerul de Interne. În 25 ianuarie 1963, când încă era student în anul V, Morariu Pătru solicită ministrului Afacerilor Interne, Alexandru Drăghici, să fie primit ofițer în Securitatea Statului.

Verificările făcute de partid și de Ministerul Afacerilor Interne asupra lui Pătru și familiei sale sunt pozitive – corespundea criteriilor admiterii în corpul ofițerilor de Securitate: origine socială „sănătoasă” (țărani cu gospodărie mică, deveniți membri ai Gospodăriei Agricole Colective din comună), nici el, nici părinții nu făcuseră politică înainte de 23 august 1944, rudele apropiate nu aveau probleme deosebite, iar Pătru era șef de promoție la Facultatea de Științe Juridice.

În mai 1963, colonelul de Securitate Pateșan Ioan, șeful Direcției Cadre, aprobă propunerea subalternilor ca Morariu Pătru să fie încadrat în Securitate: „Este capabil, inteligent, energic, hotărât și cu perspective de viitor, fiind considerat cel mai bun student din promoția sa. / Pe linie de partid s-a achitat conștiincios de sarcinile ce i-au revenit, fiind ales în toți anii în comitetul UTM pe an și pe facultate. (...) / În concluzie. Morariu Pătru este inteligent, bine pregătit cultural, politic, cu dragoste și putere de muncă, fapt pentru care propunem să fie încadrat în M.A.I. cu gradul de lt. major de securitate și repartizat în muncă informativ-operativă”.

La 1 august 1963, lui Morariu i se acordă gradul de locotenent-major. Urmează o rapidă pregătire militară și profesională, absolvind cursul de 3 luni (cursul A/B) al Școlii nr. 1 Băneasa (1 august – 31 octombrie 1963). Semnează „Jurământul militar” în 31 octombrie 1963 și este repartizat la Direcția a III-a Informații Interne, la problema „înscrisuri ostile”. Deși nu avea pregătire de specialitate, în primul an a muncit mult „pe linia însușirii indicilor grafici” și „în domeniul expertizei grafice”, eforturile sale fiind apreciate de superiori: „este un ofițer cu perspectivă în munca de securitate, dovedind reale posibilități de creștere”.

După reorganizarea Securității din aprilie 1968, Morariu Pătru devine ofițer operativ la Direcția a IX-a Depistarea Înscrisurilor Ascunse și Expertize Grafice, iar în martie 1971 a fost transferat la Inspectoratul de Securitate al Municipiului București, ocupându-se de aceeași problemă a înscrisurilor. Din octombrie 1973, Morariu lucrează în mai multe compartimente de Contraspionaj din Securitatea Municipiului București. În perioada 1982-1984 a fost șeful Serviciului 340 (corespondentul UM 0635/CP – asigurarea contrainformativă a obiectivelor din sfera comerțului exterior și apărarea secretului de stat), iar în 1984-1985 a fost șeful Serviciului 330 (contraspionaj în turism).

Pentru a avansa în carieră, Morariu a absolvit mai multe cursuri politice și de perfecționare profesională: Universitatea Serală de Partid de pe lângă Comitetul Municipal de Partid București (1967-1970), curs de reciclare timp de 2 luni pe linie de contraspionaj (Școala Băneasa, 1975), curs de reciclare timp de 2 luni pe linie de contraspionaj (Școala Grădiștea, 1978), curs de perfecționare timp de 3 luni pentru ofițeri rezerva de cadre (Școala Grădiștea, 1981), curs postuniversitar în specialitatea Drept Penal (1982), Universitatea politică și de conducere (1982), curs de perfecționare timp de 3 luni pentru cadre de conducere (Școala Grădiștea, 1983), curs de perfecționare timp de 6 luni pentru cadre de conducere (Școala Grădiștea, 1987). A urcat în ierarhia militară, cu grade obținute la termen: căpitan (1968), maior (1974), locotenent-colonel (1980), colonel (1987). În același angrenaj al carierei, a fost medaliat cu „Meritul Militar” cl. II (1968), cl. I (1973) și cu Ordinul „Meritul militar” cl. III (1979).

La 1 decembrie 1985, a fost promovat locțiitor al șefului Direcției a VI-a Cercetări Penale, cu o perioadă de încercare de 3 luni, fiind definitivat în funcție la 1 aprilie 1986. A condus efectiv Direcția în lunile februarie-august și octombrie 1989, din cauza problemelor medicale ale comandantului, colonel Vasile Gheorghe. A fost înlocuitor la comanda unității din 3 noiembrie 1989 rână la căderea regimului.

La Direcția Cercetări Penale, în calitate de locțiitor al comandantului, Morariu avea în subordine nemijlocită Serviciile II (cercetarea infracțiunilor din domeniile contrainformații în sectoarele economice, contraspionaj și comerț exterior) și III (tehnic-operativ, proceduri, pază și deservire arest) și era șeful Statului Major pe unitate.

În 15 noiembrie 1987, colonelul Morariu a organizat și a condus grupa operativă a Direcției Cercetări Penale a Securității, care a mers la Brașov pentru a-i ancheta pe muncitorii care se revoltaseră public în acea zi. Morariu a rămas la Brașov mai multe zile, apoi a fost unul dintre coordonatorii anchetei brașovenilor la București.

Înregistrările video din birourile de anchetă și celulele Arestului Direcției Cercetări Penale din Departamentul Securității Statului surprind și activitatea colonelului Morariu. El viziona interogatorii prin televiziunea cu circuit închis și intervenea în anchetă, stabilind, pe un ton ferm și amenințător, obiectivele urmărite de Securitate. În 10 și 11 noiembrie 1989, colonelul Morariu a luat primele interogatorii ofițerilor de armată în retragere general Dumitru Atanasiu și locotenent-colonelul Ion Bucurescu – arestați de Direcția Cercetări Penale a Securității, așa cum rezultă din parcurgerea fondului Video din Arhiva C.N.S.A.S.

În aceeași măsură, documentele scrise, cercetate în fonduri arhivistice diverse, păstrează ordinele represive ale lui Morariu: reținerea ilegală și introducerea unor persoane în celule (fără a fi emis pe numele lor un mandat de arestare) și la cabinetul medical din Arest; pedepsirea reținuților: transferul temporar în Arestul Inspectoratului General al Miliției, în camere speciale de „izolare”; scoaterea cazarmamentului din celulă și, astfel, obligarea persoanei respective să doarmă „pe sârme” (direct pe stinghiile din fier ale patului); interzicerea țigărilor în celulă sau interzicerea aprinderii lor de către gardieni (arestații nu aveau sursă de foc); tunsul la 0. Din ordinul său, se instituia „CONSEMN” împotriva anumitor arestați, adică supravegherea continuă.

El coordona măsurile informativ-operative împotriva persoanelor arestate, în funcție de comportamentul lor în timpul interogatoriilor și în celule (care rezulta din rapoartele de „redare”, adică transcrierea dialogurilor înregistrate prin microfoane, și din notele informatorilor). Morariu era cel care decidea „împerecherea operativă” în celule a unor reținuți cu persoane care acceptaseră să colaboreze și cu cei aduși special de la Miliție și mutarea reținuților dintr-o celulă în alta și distribuirea noilor arestați, ținând cont de mijloacele de supraveghere video din celulele 9 și 11 (unde erau introduse persoanele care trebuiau supravegheate cel mai atent).

Din interese informativ-operative, Morariu acorda și recompense: unii arestați primeau cărți de citit de la anchetatori sau pachete de la familii, aduse de gardieni ai Securității, îmbrăcați în uniforme de milițieni (pentru a nu sugera rudelor că cei apropiați erau arestați de poliția politică).

Colonelul Morariu Pătru a fost trecut în rezervă la 17 ianuarie 1990.

În 13 octombrie 2009, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului București a constat calitatea de lucrător al Securității ca poliție politică a lui Morariu Pătru, în procesul intentat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.